Dragi frați și surori,

Revenim cu noutăți despre noi și situația din Papua Noua Guinee (PNG). Ultima știre pe care v-am trimis-o de sărbătoarea Paștelui, a fost că, după ce am fost blocați în Bulolo, în final am fost aduși în 9 aprilie la centrul organizației din Ukarumpa. De atunci, am avut parte de tot felul de experiențe, plăcute și mai puțin plăcute. Deși din cauza restricțiilor nu am avut decât rar ocazia de a ne întâlni cu alții, de cele mai multe ori în aer liber, aducând scaunul propriu, neatingând spații publice, ținând cont de distanțarea socială obligatorie de 2m, totuși pentru noi aceste întâlniri au fost un prilej de reală bucurie, având în vedere că de la începutul lui februarie nu ne-am mai întâlnit deloc cu colegi și prieteni din rândul misionarilor. Ne-am bucurat de posibilitatea de a ne plimba prin centrul de misiune și să admirăm frumusețile naturii, lucru care pentru mulți dintre dumneavoastră nu a fost posibil mult timp. Am încercat să ne acomodăm cu mersul mai rar la cumpărături (cam o dată la săptămână) și mai rapid, deoarece s-au permis doar 5 persoane deodată în magazin, ceea ce a însemnat cozi lungi, cauzând așteptări chiar și de o oră și jumătate. Ne-am amintit de timpurile de înainte de 1989… Am avut piață doar o dată pe săptămână, sub un protocol strict, tot pentru a fi protejați și pentru a proteja și pe alții. Localnicii au avut ocazia să învețe standarde mai înalte de igienă pentru prevenirea contactării Covid19 sau a altor boli cu transmitere similară.

Câteva săptămâni bune, departamentele au fost închise total. Chiar și după ce s-au deschis din nou cele esențiale, din cauza că mulți misionari au plecat acasă în țara lor, iar angajații care locuiesc în afara centrului nu au putut să vină înăuntru din cauza izolării centrului, multe lucrări importante au rămas în urmă. De aceea, Hajni (având diplomă de economist) a ajutat ca voluntar cam o lună (în mai) în departamentul de finanțe, unde era cea mai mare nevoie pentru ajutor. Ei i-a făcut bine să aibă un fel de rutină și „normalitate” după mult timp de izolare și că a putut să contribuie la înaintarea lucrurilor în acest departament. Deoarece restricțiile au fost ușurate, și unii dintre angajați au fost chemați înapoi la lucru, Hajni a putut să treacă la o nouă slujbă temporară. Acum ajută la clinică în primirea pacienților din afara centrului, coordonându-i în ceea ce au de făcut, unde trebuie să aștepte, etc., deoarece mersul lucrurilor nu este nici acum cum a fost înainte. S-a înființat o nouă construcție improvizată în aer liber pentru clinică.

Mihai a continuat să studieze diferite comentarii biblice exegetice, pentru ca mai apoi, să folosească informațiile pentru conceperea, traducerea și adaptarea de materiale de studiu biblic în limba Tok Pisin, precum și la dezvoltarea unui material rezumativ de studiu biblic cronologic în aceeași limbă din PNG.

Mulțumim mult că v-ați rugat pentru noi în această perioadă, se pare că rugăciunile au fost ascultate!! 🙂 În primul rând, dăm slavă Domnului, că până acum s-au raportat doar 8 cazuri de Covid19 în PNG. Chiar dacă ar fi fost mai multe, nedepistate, noi suntem bucuroși că nici noi, nici alți colegi de-ai noștri nu am fost afectați direct de această pandemie. Domnul a ascultat și rugăciunile referitoare la biletul nostru de avion spre România, pe care nu l-am putut folosi în martie din cauză că s-a închis aeroportul din Singapore. Acum câteva zile, după o așteptare anxioasă de mai bine de 2 luni, în final am primit voucherul pentru acest bilet. Se pare că și aeroportul din Singapore se va deschide pentru tranzit zilele acestea.

Deși situația se pare să fie una bună în PNG, totuși organizația noastră a decis, ca cel puțin până în august să nu dea voie misionarilor să meargă înapoi în locul lor de slujire. Luând în considerare acest lucru, dar mai ales faptul că starea de sănătate a tatălui lui Hajni este tot mai îngrijorătoare, iar mama ei se descurcă greu cu situația, mai ales din cauza complicațiilor cauzate de restricțiile Covid19, am decis să mergem acasă cu primul zbor posibil. Cu voucherul primit, și cu o sumă pentru diferența de preț, am cumpărat biletul pentru 18 iunie.

Cu ajutorul Domnului, vom porni de la centrul de misiune pe 17, și vom ajunge în România pe 19 iunie, după o călătorie de vreo 40 de ore calculat din capitală.

Rugați-vă pentru noi, ca voia Domnului să se facă în toate! Nădăjduim că aeroportul din Singapore se va deschide și va rămâne deschis, că nu vor fi probleme cu conexiunile, că vom rămâne sănătoși și că vom putea tranzita din Budapesta la Oradea fără probleme.

Rugați-vă și pentru un loc unde să putem sta în acest timp cât vom fi în România (dacă știți de o astfel de posibilitate, vă rugăm să ne anunțați!) Bineînțeles, avem nădejdea să venim înapoi în PNG, îndată ce situațiile se rezolvă și Domnul ne dă undă verde. Noi ne-am luat biletul de reîntoarcere pentru 9 octombrie, dar nimic nu-i bătut în cuie. În zilele de astăzi, în mijlocul acestor circumstanțe, nu mai îndrăznim să planificăm nimic foarte concret, căci este foarte dureros și dezamăgitor când lucrurile nu se întâmplă cum le-am gândit noi. De aceea, rugați-vă și pentru călăuzire, să vedem mai clar voia Domnului, și chiar și atunci când nu vedem prea departe, să avem pace în El, deoarece El le ține pe toate sub control!

În acest timp de acasă, pe lângă îngrijirea familiei, nu vom sta nefolositori nici din punct de vedere al slujirii pentru poporul patep. Dorința noastră este să continuăm lucrarea de la distanță până Domnul ne va deschide drumul să ne întoarcem în PNG. Mihai va continua pregătirea materialelor pentru studii biblice în limba Tok Pisin, iar Hajni va ajuta la revizuirea lor în măsura în care situația cu tatăl ei și timpul îi va permite. 

Vom încerca să ținem legătura cu câțiva dintre oamenii din poporul patep cu care lucrăm, și vom încerca chiar să ținem câteva studii biblice online cu ei, în măsura în care conexiunea va fi posibilă. În săptămânile trecute am încercat să-i învățăm prin telefon cum să folosească internetul și aplicațiile necesare pentru comunicare. Merge foarte greu pentru că ei nu sunt familiarizați cu folosirea unui smartphone sau computer, si cei mai mulți nu știu să folosească internetul. Conexiunea în zonele rurale e de multe ori insuficientă pentru a folosi aplicațiile de comunicare. Ne-a luat foarte mult timp și energie ca să ajungem la punctul în care azi, în sfârșit, după multe încercări nereușite, să realizăm o conexiune prin internet, și să vorbim și chiar să ne vedem. Iar probleme tehnice apar aproape întotdeauna datorită disfuncționalităților aplicațiilor, sau datorită faptului că aplicațiile nu sunt actualizate, sau alte incompatibilități cu telefonul. Rugați-vă pentru o conexiune bună, fără probleme tehnice, și pentru ca localnicii cu care dorim să comunicăm să fie dispuși să călătorească câteva ore pentru a ajunge într-un loc cu semnal suficient și să nu uite cum să folosească tableta pusă la dispoziție de noi.

Rugați-vă să ajungem la un nivel la care să putem folosi aceste instrumente cu ei și din România spre slava Domnului!

Legat de comunicarea de la distanță, avem și o mărturie frumoasă. Într-o zi am vorbit la telefon cu Amoa și el ne-a povestit că oamenii din sat se frământau mult cu privire la un obiect pe care l-au primit străbunii lor de la primii misionari care le-au adus Evanghelia, probabil cândva înainte de al doilea război mondial. Acest obiect era ținut în casa unui descendent al celui care primise acest obiect de la misionari. Comunitatea se frământa dacă acest obiect ar trebui adus în biserică sau să rămână la persoana respectivă. Se gândeau dacă nu cumva locul acestui obiect ar putea influența într-un fel sau altul prosperitatea lor și dezvoltarea zonei în care trăiesc. Aceasta a fost o ocazie prin care Domnul ne-a deschis o ușă pentru a le spune adevărul Scripturii chiar și de la distanță, prin telefon. Pornind de la cartea Iosua în care Israel a ridicat pietre de aducere aminte, le-am explicat că, probabil misionarii le-au dat acest obiect cu scopul de a le aduce aminte de momentul convertirii lor, când s-au întors de la venerarea spiritelor spre Hristos, au crezut în El, și au primit Evanghelia. Obiectul fiind roșu, trebuia să le aducă aminte de sângele ispășitor a singurei jertfe în stare să rezolve păcatul lor, jertfa Domnului Isus. Obiectul în sine nu este nimic și nu poate să le aducă nici un folos indiferent de locația lui. Nu poate să îl îmbuneze pe Dumnezeu să reverse prosperitate materială, chiar dacă l-ar pune în biserică sau oriunde altundeva. Apoi, am vorbit despre faptul că nu șarpele pe care l-a ridicat Moise la porunca Domnului i-a vindecat pe cei din pustie care fuseseră mușcați de șerpi, ci Domnul, lucru pe care îl înțelegeau și ei. Șarpele avea doar rolul de a le testa credința, dacă vor asculta sau nu de ce a spus Dumnezeu. De asemenea el era și o imagine profetică, care să vorbească despre lucrarea mântuitoare a lui Isus Hristos de a zdrobi capul șarpelui pe cruce, așa cum confirmă însuși Domnul Isus în Ioan 3. Dar când acest șarpe a devenit pe vremea lui Ezechia un idol (2 Împărați 18:2-7), el a fost o urâciune înaintea Domnului și aducea mai degrabă blestem ca o consecință a încălcării legii Domnului. Ezechia, printr-un act de credincioșie față de Domnul și în acord cu voia Lui, distruge șarpele făcut de Moise. Le-am împărtășit de asemenea, că motivația noastră pentru a rămâne în relație cu Domnul, trăind în ascultare de El, nu este prosperitatea materială, ci promisiunea Lui Dumnezeu că prin credința de fiecare zi în Isus Hristos vom avea viață veșnică cu El.

Vom putea sta în prezența Sa o veșnicie și ne vom bucura de adevărata binecuvântare, care este frumusețea Lui. Ni s-a părut că s-au bucurat de aceste adevăruri ale Scripturii. Domnul să fie proslăvit pentru toată lucrarea Lui!